Crema unguent cu menta si sare de Himalaya - Unguente si alifii naturale preparate in casa II

CREMA-UNGUENT DE MENTA SI SARE DE HIMALAYA

Utilizare externa - are efect antibacterian, dezinfecteaza ranile si ulceratiile pielii, dermatoze ( ciuperci, alergii , eczeme ), ajuta la calmarea durerilor reumatismale.

Calmeaza intepaturile de insecte: tantari, purici, albine etc. Se aplica in strat subtire prin masare usoara, de cate ori este nevoie.

Vindeca acneea, inchide porii si previne formarea punctelor negre. Crema-unguent poate fi folosita ca o crema de seara, inlocuind cu succes alte creme speciale pentru ten. Poate fi folosita pentru toate tipurile de ten.

Crema-unguent de menta este extrem de utila pentru cicatrizarea estetica, fiind aplicata imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor.

ALIFIA DE USTUROI - Unguente si alifii naturale preparate in casa

Alifie de usturoi

Utilizare externa alifie de usturoi

Micoze ale pielii, picior de atlet, bataturi, calcaie crapate, toate tipurile de negi, tumori, herpes genital, hemoroizi externi, intepaturi de insecte, taieturi, rani infectate, reumatism.

Alifia de usturoi se mai folosesate pentru a frectiona toracele în cazuri de răceli, tuse convulsiva, astm bronhic.

Ajuta in caz de arsuri, ameliorand durerea si ajutand la o vindecare rapida. Se unge imediat locul ars si se frectioneaza cateva minute. Se unge  pielea din nou si se lasa in strat gros. Se aplica de cate ori este nevoie.

Zgomote si dureri de urechi: se introduce in ureche putina alifie cat un bob de mazare si ca sa nu curga in afara urechii se pune un dop mic de vata.

Alifia de usturoi este utila in toate formele de calcifieri osoase. Se inveleste locul uns cu alifia de usturoi in strat cat mai gros, cu o fasa şi se mentine pana a doua zi. Dimineaţa este indicat să clătiţi locul respectiv cu apă caldă. Se recomandă acest tratament in reprize de 10-20 de zile.


Preparare alifie de usturoi

O capatana de usturoi pisat se amesteca bine cu 100 - 150 grame de ghee ( unt clarifiat ). Amestecul obtinut se pune pe foc mic la bain-marie timp de 3 ore.

Dupa fierbere, amestecul se strecoara  si se pune intr-un vas curat. Se adauga ceara de albine curata, de marimea unei cirese mari.

Amestecam repede cu o lingura de lemn pana se topeste ceara, lasam sa se odihneasca preparatul 10 - 15 minute dupa care amestecam din nou cu un mixer cosmetic sau cu o lingura de lemn, ca la maioneza timp de 10 minute.

Preparatul este gata, il bagam la frigider si se poate folosi dupa 6 ore. Se pastreaza la frigider sau in locuri racoroase ferite de lumina si caldura.

Daca folosim alifia de usturoi pentru micozele piciorului, bataturi sau calcaie crapate putem sa mai adaugam cateva picaturi ulei de ricin, in reumatism si intepaturi de insecte 10 picaturi ulei de menta, iar pentru negi si herpes suc proaspat de rostopasca ( sau tinctura ).

In reumatism se foloseste cu succes gelul sau unguentul pe baza de sare de bazna. Doua linguri Sare de Bazna se topesc in putina apa distilata, se incalzeste pe foc la bain-marie si cand ajunge la aceeasi tempratura cu alifia de usturoi, se amesteca folosind mixerul.

Mod de folosire alifie de usturoi - se aplica de mai multe ori pe zi, intr-un strat subtire, pe locul afectat. Tratamentele se pot intinde pe perioada mare de timp, depinde gravitate si de afectiunea de care suferiti.

Nu are efecte adverse. Daca credeti ca sunteti sensibili si aveti probleme alergice, se poate face un test pe o portiune mica a corpului. Alifia nu trebuie sa inroseasca pielea si, nu trebuie sa provoace mancarime.

SUNATOARE SI TATANEASA - Boli de piele, tratamente si retete populare

Sunatoarea si Tataneasa - doua plante extrem de eficiente in tratarea bolilor de piele. Foarte multa lume ignora leacurile populare si se trateaza cu pastile si creme pline de chimicale care de cele mai multe ori fac mai mult rau decat bine.

Doar dupa ce ajung la disperare si vad ca acestea nu dau rezultate, incep sa intrebe prin batrani de leacuri si retete de mult uitate. Natura ne da sanatate, trebuie sa stim doar cum sa ne folosim de ea...

Sunatoare (Hypericum perforatum) 

Arsuri solare, furuncule, eczeme, ulceratii, urticarii, taieturi, rani

Uleiul de sunatoare preparat in casa isi mentine puterea curativa timp de doi ani si este utilizat in ingrijirea ranilor deschise, a ranirilor proaspete, hematoamelor, inflamatiile ganglionilor si a tenului aspru, in cazul durerilor de spate, lumbago, sciatica si reumatism.

Are efect calmant, antiinflamator, cicatrizant si are un rol important in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Sugarii cu dureri de burta (colici) se linistesc daca burtica le este masata cu ulei de sunatoare.

Preparare ulei de sunatoare - Reteta 1: Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui ( sau un ulei cat mai gras ). Sticla se pune langa o sursa de caldura sau la soare si se lasa la macerat. Amestecul este lăsat să macereze 10-14 zile.

După trecerea termenului, uleiul si florile din sticlă se strecoara prin tifon. Sticla se umple din nou cu alte flori proaspete, se toarnă deasupra uleiul obtinut prin strecurare şi procedeul se repetă de 3-5 ori, cât ţine sezonul de înflorire la sunătoare (iunie-septembrie). Preparatul este gata cand uleiul a capatat o culoare de roşu foarte intens. Se scurge ultima oară, se filtrează prin tifon o dată sau de două ori ( trebuie să fie limpede, fara impuritati ) şi se păstrează la loc răcoros, în sticluţe de culoare închisă.

Preparare ulei de sunatoare - Reteta 2: Florile culese pe vreme insorita se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa si se toarna ulei de masline ( sau alt ulei gras ) peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa citeva saptamini in soare sau in apropierea unei surse de caldura.

Dupa o anumita perioada, uleiul capata o culoare rosie. Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in sticle de culoare inchisa. In cazut utilizarii sale la arsuri, este mai buna macerearea plantei in ulei de in.

Preparare ulei de sunatoare - Reteta 3: Aceasta este o metoda de preparare mai rapida a uleiului, insa eficienta lui este mai redusa deoarece prin fierbere isi pierde o parte din proprietati. Se iau 4 linguri de flori proaspete sau uscate, umezite cu două linguri de alcool de calitate, lăsate 24 de ore în vas acoperit, apoi fierte ( la bain-marie ) cu ulei, timp de 2-3 ore, pana se evapora alcoolul. După ce se răceşte, uleiul se filtrează si se pastreaza la rece in sticle inchise la culoare.

Preparare ulei de sunatoare - Reteta 4: Flori uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra ghee incinsa ( 100 - 150 grame de unt clarifiat ), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore sa se odihneasca.

Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider.


ULEIUL DE SUNATOARE PENTRU UZ EXTERN - Se maseaza usor zonele cu probleme, de 2 - 3 ori pe zi sau se imbiba o compresa cu ulei care se aplica direct pe locul afectat. Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in uleiul de sunatoare cateva picaturi de ulei volatil de menta.

In cazul ranilor deschise se aplica cu spatula in strat subtire, omogen, pe toata suprafata plagii, sub pansament steril ce se va schimba la 12-24 ore.

In masajul terapeutic sau de relaxare se poate amesteca cu uleiuri esentiale de: neroli, musetel, bergamota, patchouli, levantica, portocal, trandafir, ylang-ylang. La 10 ml ulei de sunatoare – 5 picaturi ulei esential.

ULEIUL DE SUNATOARE PENTRU UZ  INTERN - O lingura de ulei de sunatoare luata pe stomacul gol este utila in cazurile de fiere lenesa, dureri de ficat, pietre la vezica biliara, in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare, dureri reumatice, junghiuri intercostale, crampe musculare, colici, rinichi, durerile din piept, migrene, dureri de urechi, ochi iritaţi.

El este insa si un leac excelent al diareei. Nevralgia trigemenului poate fi si ea combatuta cu sunatoare, daca se beau zilnic 2-3 cesti cu ceai de sunatoare si se freaca (extern) cu ulei de sunatoare timp mai indelungat locurile afectate.

Pentru afectiuni bucale se face gargara cu 1 lingurita de ulei nediluat de 3 ori pe zi, adica se mesteca uleiul timp de 3-5 minute dupa care se arunca si se clateste gura cu tinctura de galbenele diluate in apa (dupa mesele principale).
Poate fi folosit ca ulei de masaj, reface tenurile îmbătrânite şi elimină durerile după fracturi.

Tataneasa (Symphytum officinale)

Uleiul sau alifia de tataneasa - este un bun adjuvant în ulcer varicos, procese inflamatorii, contuzii, cancer de piele, dermatoze, iritatii dermice.

Ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale si favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor, accelereaza refacerea tesutului osos si consolidarea oaselor.

Utilizat in cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor.

Folosit pe timp de iarna este foarte util in prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig.

Tinctura de tataneasa - aplicată sub formă de comprese, este utilă în tratarea unor arsuri, răni, contuzii, echimoze şi fracturi.

Preparare ulei de tataneasa: se pun 100 g rădăcini uscate şi măcinate în 100 ml alcool şi se lasă la macerat 6 ore. Se adaugă apoi 1 litru de ulei de floarea soarelui şi se lasă 24 de ore, după care se fierbe timp de 1 oră pe baia de apă, amestecînd la intervale scurte. După 24 de ore de repaus, se strecoară şi se păstrează la rece, in sticluţe inchise la culoare.

Preparare alifie de tataneasa - Reteta 1: Este nevoie de rădăcină proaspătă de tătăneasă, curăţată şi rasă, sau rădăcini uscate, transformate în făină fină. Dacă se foloseşte pulbere de rădăcină uscată, aceasta trebuie umezită, cu cîteva ore înainte, cu alcool cît să formeze un terci. Pentru 50 g tătăneasă se folosesc 200 g untură nesărată de porc sau pasăre, iar pentru persoanele alergice la aceste grăsimi, se poate folosi unt sau margarină cu 80 la sută grăsime.

Planta este lăsată să clocotească 10-15 minute în grăsimea încinsă, iar după 24 ore de repaus, grăsimea este încălzită, strecurată, amestecată pe foc mic cu o lingură de miere, puţină tinctură de propolis şi 50 g de ceară de albine rasă. Amestecul trebuie agitat mereu pînă se răceşte şi se întăreşte ca o cremă. Alifia trebuie păstrată la rece.

Preparare alifie de tataneasa - Reteta 2: 4-6 radacini (in functie de marime) de tataneasa proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute in 250 grame de untura curata. Se lasa la odihna peste noapte, se incalzeste a doua zi si se filtreaza. Se toarna in recipiente mici si se pastreaza la frigider.

Preparare alifie de tataneasa - Reteta 3:  Din 12 g extract fluid de tătăneasă (se poate prepara şi acasă), 20 picături de esenţă de bergamonte, 20 g oxid de zinc, 10 g lanolină şi 30 g vaselină. Aceasta alifie este foarte buna in tratarea ranilor deschise.

ALIFIE DE TATANEASA PENTRU UZ EXTERN - Se foloseşte la ungerea articulaţiilor dureroase, seara, urmată de o compresă caldă, uscată, cîteva zile la rînd. Se poate dovedi utilă şi pentru urgentarea vindecării rănilor vechi, parezelor, luxaţiilor (în amestec cu extracte de arnică) şi bătăturilor dureroase.

Preparare tinctura de tataneasa - Reteta 1: 10 linguri rase de radacina uscata si macinata de tataneasa la 300 ml alcool de 70 grade, se lasa la macerat 10 zile dupa care se filtreaza. Se foloseşte pentru tamponări de mai multe ori pe zi, fiind foarte utilă pentru vindecarea mai rapidă a afecţiunii.

Preparare tinctura de tataneasa - Reteta 2: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau langa o sursa de caldura.

 Rachiul trebuie sa acopere radacinile, pentru a nu dezvolta bacterii.   Se foloseşte pentru tamponări de mai multe ori pe zi, sau sub forma de comprese la leziuni externe, raniri de tot felul, contuzii, hematoame si fracturi.

TRATAMENTE NATURISTE PENTRU CALCAIE CRAPATE

Ce trebuie sa facem pentru a trata calcaiele uscate si crapate!

Inmoaie stratul de piele ingrosata - introdu picioarele timp de 15 minute intr-un vas in care ai pus apa cu sapun sau tine picioarele intr-un recipient cu apa in care ai adaugat putin otet de mere. Acesta va inmuia foarte bine pielea calcaielor. Putem apoi trece la etapa urmatoare.

Exfolierea - este extrem de importanta si trebuie efectuata de doua ori pe saptamana cu ajutorul unui gel abraziv sau a pietrei ponce. Rolul exfolierii este de a indeparta celulele moarte si de stimula regenerarea pielii. Miscarile prin care efectuati exfolierea nu trebuie sa fie prea agresive pentru a nu rani suprafata pielii. Daca nu sunteti multumite, atunci puteti incerca o combinatie intre sarea de mare si uleiul de migdale in care se adauga si cateva picaturi de zeama de portocale.

Pentru exfoliere se poate folosi: zat de cafea, sare de mare, zahar, tarate de grau, malai.

Hidratarea - mai ales daca exista crapaturi la nivelul calcaielor. Zilnic trebuie aplicata o crema sau un ulei: unguent de galbenele, ulei de masline, ulei de cocos, ulei de avocado, ulei de migdale. 

In cazurile mai grave este recomandata amestecarea vitaminei A cu uleiul sau crema folosita, pentru a regenera pielea din zona respectiva.

Evita pe cat posibil sa mergi desculta prin casa. Cel mai bine e sa ai tot timpul in picioare, ciorapi subtiri de bumbac.
 

Inainte de a aplica tratamentele naturiste trebuie sa stii cauzele care au putut provoca craparea calcaielor:

- Lipsa unor vitamine si minerale (vitamina E, calciu, fier, zinc, acizi grasi omega 3)
- Probleme de sanatate, precum diabetul, psoriazisul, eczeme, afectiuni ale glandei tiroide si altele. 
- Piele groasa sau uscata in jurul calcaielor prezinta un risc mai mare de a crapa datorita mersului pe jos.
- Statul in picioare acasa sau la serviciu. Mersul in picioarele goale pe podelele dure contribuie de asemenea la craparea calcaielor.
- Supraponderalitatea creste presiunea asupra pernutelor de grasime de la nivelul calcaielor, cauzand extinderea acestora in exterior si craparea pielii uscate.
- Incaltamintea de vara ( sandalele, papucii, sabotii ) permit pernutelor de grasime din calcai sa se extinda, crescand astfel riscurile aparitiei crapaturilor. 
- Inaintarea in varsta, pielea isi pierde elasticitatea.
- Igiena inadecvata a picioarelor.

Calcaiele aspre si crapate constituie o problema frecvent intalnita. Pentru unele persoane, reprezinta o problema cosmetica, iar pentru altele disconfort si suferinta fizica data de adancirea fisurilor, pielea incepand sa sangereze si sa doara ingrozitor.




Masca cu capsune - ajuta la exfolierea calcaielor: amesteca 6-8 capsune cu 2 linguri ulei de masline (sau migdale) si 1 lingurita sare de mare. Maseaza cu putere calcaiele cu ajutorul acestei paste si lasa sa actioneze 10-15 minute. Apoi indeparteaza alternand apa calduta cu apa rece.

Glicerina si apa de trandafiri - amesteca glicerina vegetala cu apa de trandafiri pentru a avea calcaie catifelate. Se aplica zilnic, dimineata si seara.

Ceara de parafina si ulei de mustar - aplica amestecul seara, trage in picioare o soseta de bumbac si stai cateva ore sau toata noaptea. Urmeaza aceast procedura timp de 15 zile.

Ulei de parafina si vitamina A - amesteca 100 g ulei de parafina cu o fiola de vitamina A cu care ungeti bataturile si calcaiele crapate. Se trag in picioare sosete de bumbac si se lasa cateva ore sau peste noapte.

Ulei de ricin ( castor oil ) - se ung calcaiele seara si se lasa pana a doua zi sa actioneze. Uleiul de ricin este si un bun dezinfectant.

Scrub cu portocale si ulei -  2 portocale ( sau lamai ), 1 cana ulei vegetal si 1 cana sare de mare. Se amesteca uleiul cu sarea de mare si se taie portocalele felii rotunde. Scufunda felia de portocala in amestecul de ulei si sare de mare si maseaza-ti cu putere calcaiele timp de 10 minute. Indeparteaza apoi cu apa calduta. Efecte: curatarea profunda, revigorarea si catifelarea calcaielor.

Balsam de par - se ung picioarele seara inainte de culcare cu balsam de par. Se spala a doua zi. 

Untura de porc - stai cu picioarele in apa calda timp de 15 - 30 minute, curata apoi cu piatra ponce. Usuca bine picioarele si aplica untura curata de porc. Se trag in picioare sosete groase de lana si se lasa pana a doua zi. Se aplica in cazul calcaielor foarte crapate.

Unt, slanina sau smantana - se ung in fiecare seara calcaiele cu unul din aceste ingrediente apoi se trag in picioare sosete de bumbac. Se tine tratamentul pana la disparitia crapaturilor.

Frunze de varza si ulei nerafinat - se bat usor doua frunze mari de varza  ( cu batatorul de snitele ), le ungem cu ulei si infasuram calcaiele. Trage apoi in picioare sosete de bumbac ca sa fixezi frunzele de varza si dormi peste noapte cu ele.

Lapte si miere - o data la doua trei luni rasfatate cu o baie de picioare in lapte. Dupa 10-15 minute de stat cu picioarele in lapte, aplica pe calcaie putina miere si las-o sa actioneze inca un sfert de ora. 

Urina - Se aduna urina timp de o saptamana, intr-o sticla curata, inchisa la culoare, care se pastreaza in frigider. Dupa 7 zile se ia si se infierbanta apoi stam cu picioarele timp de 20 - 30 minute. Baile se fac o data pe saptamana. Se foloseste cu succes in cazuri grave in care nu au avut nici un efect alte tratamente.

Lanolina -este o  substanta semisolida de culoare galbena, gras-ceroasa, secretata de glandele sebacee din pielea oilor si prezenta pe firele de lana fiind cunoscuta si sub numele de "grasimea lanei" ). Se maseaza cu lanolina calcaiele si bataturile in fiecare seara. Se spala a doua zi. 

Atentie! Lanolina poate provoca alergii persoanelor cu pielea sensibila si uneori, pot aparea intoxicatii cu simptome caracteristice (complicatii gastrointestinale, stari de voma, diaree, urticarii).

Ulei de in, frunze de zmeură si coada-soricelului - 50 g de coada soricelului maruntita si 50 g de frunze de zmeur, se pun intr-un vas de sticla, se adaugă ulei de in, se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se fac aplicatii in fiecare seara. 

Lamaie - inmoaie-ti picioarele in suc de lamaie pentru 10 minute. Urmeaza aceasta procedura saptamanal. Daca fisurile sunt adanci sau sangereaza, ar trebui sa eviti aceasta metoda pentru ca iti va provoca durere.


Ulei de măsline - 400 ml de ulei de măsline extravirgin presat la rece se amestecă cu 4 linguri de pastă de caline, se pune într-un recipient ermetic închis, se lasă la macerat 14 zile, agitând de 4-5 ori pe zi, apoi se strecoară şi se adaugă 100 ml ulei de migdale dulci. Cu acest amestec se ung călcâiele în fiecare seară, după care se pune un ciorap; cura se poate prelungi până la dispariţia crăpăturilor de pe călcâie.

Ceapa - fierbe o ceapa, zdrobeste-o  bine ( poti sa o pui in blender sa se faca pasta ) dupa care o aplici pe talpi seara la culcare. Infasori piciorul in folie de plastic si tragi o soseta groasa in picioare. Indicat e sa o lasi pana dimineata, dar e de ajuns si 1-2 ore.  

Alifie cu frunze de nuc - 100 ml de ulei de floarea-soarelui, 15 g de pulbere din frunze de nuc, 15 g de ceară de albine. Pulberea se pune în ulei şi se lasă la macerat 7 zile, apoi se strecoară şi se adăugă în ceara care se încălzeşte pe foc, în baie de abur, amestecând 30 de minute. Se pune într-un recipient şi apoi se lasă să se răcească. Se aplică de două ori pe zi.




Untura alba si flori de galbenele - se pun intr-un vas 3 linguri de untura alba si se lasa pe foc pana se topeste. Peste untura lichefiata adaugi un pumn mare de galbenele proaspete. Dai amestecul in clocot 10 min. Torni intr-un borcanel cu capac si da-l la rece. Unge calcaiele in fiecare seara, dupa ce le-ai inmuiat in apa calda si le-ai frecat cu piatra ponce.

Banane si ulei de masline - Seara dupa o baie calda si o curatare adecvata a calcaielor cu ajutorul pietrei ponce, aplica pulpa unei banane coapte pe zona afectata si lasa sa actioneze timp de 10 minute. Apoi indeparteaza cu apa calduta. Unge talpile cu ulei de masline, acopera picioarele cu sosete groase si lasa sa actioneze pana dimineata.

Crema de galbenele - sapte linguri de unt, trei linguri de flori proaspete marunt tocate si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine. Se pune intr-un vas, la foc mic, untul si se lasa pana devine lichid, apoi se adauga cele doua linguri de planta fin tocata, mierea si ceara. Se lasa pe foc 10 minute, se amesteca din cand in cand pana la dizolvarea completa, dupa care se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca. Cat mai este cald se filtreaza preparatul printr-o bucata de tifon apoi se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si tinut in frigider. Se poate pastra pana la trei luni.
Te ungi cu crema seara la culcare si tragi o soseta de bumbac deasupra. Tratamentul se face pana la inmuierea picioarelor si disparitia crapaturilor. Se repeta de cate ori este nevoie.

Alifie de galbenele si ceapa - dati o ceapa pe razatoarea mica si amestecati-o cu alifie de galbenele preparata de dvs. sau cumparata de la plafar. Se ung calcaiele crapate cu crema obtinuta in fiecare seara si se pun sosete pentru a nu murdari lenjeria. Crema trebuie pastrata la frigider.

Usturoi si miere - o căpăţână de usturoi, pisata foarte bine, o amestecam cu miere. Amestecul obţinut se aplica direct pe piele, lăsând să acţioneze 20 de minute. Călcâiele îşi vor recăpăta catifelarea.

Busuioc - 20 g de plantă uscată şi măcinată fin se amestecă împreună cu 30 g de ceară albă, 30 g de seu de oaie, 30 g de terebentină, 60 g de colofoniu şi 90 g de untură de porc. Se pun la foc slab până se topesc şi se amestecă până la răcirea unguentului, după care se toarnă în cutii de plastic. Se ung călcâiele în fiecare seară, timp de o săptămână.

Coada-soricelului ( Achillea millefolium )

Coada-soricelului

Denumiri populare - alunele, bradatel, coada-harcelui, coada-hartului, ciuresica, crestatea, cralnic, cravalnic, gar, garva, iarba-oilor, iarba-stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina.

Coada-soricelului creste in livezi, la marginea padurii, pe marginea drumurilor si atinge o inalţime de 80 cm, are frunzele zimţate. Emana un miros placut amarui şi aromat. Florile sunt albe spre roz, grupate cate 6-8 la varful tulpinei. Planta se culege pe soare, in perioada de inflorire, taind prima treime de la vârf.

Coada soricelului contine: ulei eteric, acizii achileic, formic, auteic, aconitic, ascorbic, folie, probionic, valerianic, palmitic, stearic, miristic, oleic, linoleic, succinic, urme de acid salicilic, cafeic, alcool etilic metilic, flavone, maltoza, zaharoza, glucoza, arabinoza, galactoza, dextine, aminoacizi, proteine, taninuri, substante anorganice cu elementele chimice fier, mangan, zinc, cupru, cadmiu, nichel, siliciu si calciu.

Proprietatile terapeutice ale acestei plante se datoreaza uleiului volatil continut, oferandu-i calitati de: expectorant, calmant gastric, intestinal, al mucoasei anorectale, antiinflamator, dezinfectant, antispasmodic al cailor biliare, decongestiv hemoroidal, regenerator de tesuturi.

Substantele sunt concentrate in inflorescenta, apoi in frunze, mai putin in tulpina sau radacina. Planta contine principii antiinflamatoare, calmante, astringente, aseptice. Elimina sau limiteaza procesul inflamator, distruge microorganismele, provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile si usureaza cicatrizarea.

Coada soricelului este recomandata ca remediu natural in tratarea si vindecarea: bolilor aparatului urinar, a constipatiei, cancerului genital, durerilor menstruale, osteoporozei, oboselii, gastritei, gingivitei, anorexiei, hemoroizilor, lipsei menstruatiei, enterocolitei, durerilor renale, chisturilor ovariene, viermilor intestinali, mancarimilor vaginale, inflamatiilor ovarelor, starilor de nervozitate.

Coada şoricelului are un efect remarcabil asupra formării globulelor roşii la nivelul măduvei osoase. Ceaiul de coada şoricelului este valoros în tratamentul congestiilor cerebrale.

In medicina populara inflorescentele de coada soricelului reprezenta un remediu natural in tratarea tenurilor uscate, arsurilor, eczemelor zemuinde, plagilor supurate ale tegumentului, ranilor, taieturilor (comprese cu seva stoarsa din planta), durerile de masea puteau fi remediate cu ajutorul frunzelor de coada soricelului pisate si usturoi (sub forma de legaturi), tusea se vindeca daca pacientul bea zilnic ceai din varfurile florale de coada soricelului.





Moduri de preparare ale plantei

Infuzia: 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita sau mai concentrat 3 linguri la 500 ml de apa clocotita.

Alifia: se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca iar cand face spuma se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi. Dupa 24 de ore se incalzeste usor, se strecoara prin tifon si se introduce intr-un borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Se foloseşte pentru tratarea rănilor ce se închid greu şi a varicelor.

Tinctura I: florile culese pe soare se introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat. Se toarna deasupra alcool de 40 grade sau tuica de fructe si se lasa la macerat 15 zile la soare sau in apropierea unei surse de caldura. Alcoolul trebuie sa acopere bine planta, pentru a nu intra in stare de descompunere. Din cand in cand se mai agita sticla.

Tinctura II: adaugati o cana de coada-soricelului proaspata la 2 cani cu votca. Lasati lichidul la macerat timp de doua saptamani inainte de a-l strecura si imbutelia intr-o sticla sterila. Aceasta tinctura este buna pentru spalarea ranilor si leziunilor.

Vin:  30-50 g planta la 1 litru de vin. Se fierb ingredientele timp de 10 minute. Preparatul se pastreaza fara a fi strecurat. Se foloseste sub forma de cataplasme, fiind un bun astringent, antiinflamator, antiseptic, calmant. Recomandat in special in tratamentul degeraturilor.

Bai de sezut: intr-un vas scu 4-5 litri de apa rece se pun 100 grame planta de coada soricelului uscata sau patru maini duble de planta proaspata. Se lasa la macerat 8-10 ore apoi amestecul se incalzeste si se adauga in apa pentru baie. Apa trebuie sa acopere nivelul rinichilor. Dupa baie, corpul nu se sterge. Se imbraca un halat gros pentru baie, se trece la pat si se transpira din abundenta timp de o oră.



Coada-soricelului poate deveni mai eficienta in tratarea problemelor de sanatate in amestec cu alte ingrediente, totul depinde de preparat si de uz

Plante: tataneasa, galbenele, nalba, cretisoara, frunze de urzica vie, musetel
Uleiuri, unturi, grasimi: ulei de masline, ulei de porumb, ulei de floarea soarelui, ulei de sambure de strugure, untura de porc, lanolina
Alcool: tuica de secara sau de fructe, votka, alcool rafinat 38-40%, vin
Produse apicole: miere, ceara de albine 


COADA-SORICELULUI PENTRU UZ INTERN 

Ceaiul preparat din florile si frunzele de coada soricelului este recomandat pentru: vindecarea durerilor menstruale, menopauzei, constipatiei, nervozitatii, cistitei, leucoreei, eliminarea viermilor intestinali, tratarea afectiunilor cavitatii bucale, calmarea tenurilor iritate, inlatura starea de tensiune readucand calmul.

Pentru instalarea menopauzei, dereglari ale ciclului menstrual se bea ceai de coada-soricelului, cate o cana pe zi. Infuzia se prepara din doua lingurite cu varf de planta la 500 ml de apa.

Dureri menstruale - se beau 2-3 cani pe zi cu infuzie din flori de coada soricelului cu o saptamana inainte de venirea ciclului. Frunzele contin o substanta alcaloida care relaxeaza musculatura intregii regiuni abdominale, regleaza circulatia sangvina si actioneaza ca un antispastic al sistemului vascular.

Menstruatie abundenta - in cazul unei singerari menstruale abundente si care se prelungeste peste perioada obisnuita, de regula se recomanda o infuzie din flori de coada soricelului. Se face o infuzie din 1-2 lingurite de flori maruntite de coada soricelului la o cana de apa clocotita si se beau pina la 3 cani pe zi.

Infectii genitale - tinctura de coada-soricelului este foarte benfica in tratarea infectiilor. 30 de picaturi de tinctura, consumate de 3 ori pe zi, cu jumatate de ora inainte de masa vor face minuni. Poate fi consumata ca atare, cu miere sau cu suc natural de fructe pentru a evita gustul neplacut.

Afectiuni hepatice - coada-soricelului stimuleaza secretia bilei si are rol depurativ fiind recomandat sa folositi ceaiul sau tinctura.

Problemele stomacului - in caz de indigestii frecvente sau balonare, luati inainte de masa o lingurita diluata cu apa de tinctura de coada soricelului.

Ulcer - se fierb doar frunzele de jos ( nu cele care cresc in sus),  pana scade apa la jumatate, iar apoi se ia de trei ori pe zi inainte de mesele principale cate o cana de licoare.

Viermi intestinali - se face o infuzie mai concentrata din 10 grame planta la 100 g apa.  Ceaiul se bea dimineata pe stomacul gol.

Hemoroizi - se recomanda un amestec de coada-soricelului cu frunze de urzica, din care se beau doua-trei ceaiuri pe zi. Extern, pentru sangerari se foloseste alifie de coada soricelului. Se infierbinta bine 90 de grame de unt nesarat sau de untura de porc, se adauga 15 grame de flori de coada-soricelului proaspete si taiate marunt, 15 grame de frunze de zmeura taiate fin, se amesteca iar cand incepe sa sfaraie se da deoparte. In ziua urmatoare se incalzeste totul usor, se stoarce printr-o bucata de tifon si se introduce in borcane uscate, pregatite dinainte. Se pastreaza la frigider.

Tuse, bronsita - ceaiul se prepara prin infuzie din 1-2 linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei zile.

Hemoragii nazale cauzate in special de schimbarea vremii, primavara pentru curatirea sangelui - ceaiul se prepara din doua linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei zile.

Migrene - se beau două cani de ceai de coada-soricelului pe zi.

Cancer pulmonar - coada-soricelului in combinatie cu radacina de obligeana, macerat la rece.





COADA-SORICLULUI PENTRU UZ EXTERN 

Bai de sezut - trateaza in principal bolile specifice femeilor: mancarimi vaginale, afectiuni ale organelor genitale. Se recomanda in special in inflamatii ale ovarelor, scurgeri vaginale, alte afectiuni ginecologice. Folositi 100g de planta la doi litri de apa.

Leucoree (poala alba, scurgeri) - pentru prepararea bailor de sezut se lasa 100 g de coada-soricelului (intreaga planta) peste noapte in apa rece, a doua zi se pune pe foc pana da in clocot si se adauga la apa de baie. De regula, baile de sezut se asociaza cu ceai de coada-soricelului, cate doua-trei cani pe zi.

Dureri de dinti - aplicati pe dintele dureros un tifon umezit in care ati impachetat o lingurita cu planta uscata.

Osteoporoza - sunt eficiente baile saptamanale cu infuzie de planta insotite de un tratament intern cu ceai.

Calcaie crapate - 50 g de coada soricelului maruntita si 50 g de frunze de zmeur, se pun intr-un vas de sticla, se adaugă ulei de in, se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se fac aplicatii in fiecare seara. 

Acnee, boli de piele - se fac comprese cu infuzie concentrata de planta iar intern, o cana de ceai pe zi. Pentru tenurile uscate se recomanda ca dupa comprese sa se unga pielea cu alifie de coada soricelului in amestec cu galbenele sau tataneasa.

Herpes, Zona zoster - 1 linguriţă de flori mărunţite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară.  Se fac tamponări de mai multe ori pe zi. Intern se foloseşte mai mult pentru efectul de dezintoxicare al organismului şi pentru efectul antibiotic.  Se consuma 2-3 căni pe zi.

Inflamatia pielii insotita de puroi - comprese cu infuzie de coada-soricelului (doua linguri de planta la o jumatate de litru de apa fierbinte, se lasa la infuzat o ora, apoi se strecoara).

Vindecarea ranilor - se presara pe rana pulbere de coada-soricelului sau se aplica pe piele comprese cu tinctura. In caz de arsuri, aplicati uleiul de coada-soricelului pe zona afectata. Baile sau compresele repetate cu infuzie te scapa de excesul de transpiratie si iti pastreaza pielea sanatoasa.

Luminita Noptii ( Oenothera biennis ) - partea II

Luminita noptii rosie

ULEIUL DE LUMINITA NOPTII FOLOSIT IN UZ INTERN

Glanda tiroida - GLA contribuie la buna functionare a glandei tiroide (hipertiroidie, hipotiroidie, boala tiroidiana autoimuna), glanda care controleaza functiile multor organe si sisteme din organism si care printre altele este responsabila si de metabolismul calciului.

Ficat - Acidul gamma-linolenic intra in componenta peretilor hepatocitelor, are actiune antioxidanta, de neutralizare a radicalilor liberi, intretine procesele fiziologice normale ale ficatului si vezicii biliare, preintampina acumularea de grasimi in celulele hepatice si ajuta la descompunerea si eliminarea lor (hepatita, ciroza hepatica, dischinezie biliara, steatoza hepatica).

Regleaza insulina - Acest ulei este util bolnavilor de diabet pentru ca previne si trateaza complicatiile acestei boli. Una dintre complicatii este neuropatia diabetica, iar in acest caz uleiul de primula reduce simptomele de parestezie, durere sau arsura asociate afectiunii.

Osteoporoza - Persoanele care au niveluri scazute de acizi grasi esentiali in sange sunt mai susceptibile de a pierde masa osoasa decat cele cu niveluri normale.

Intr-un studiu la femei peste 65 de ani, cu osteoporoza, cele care au luat produse naturiste cu GLA (in combinatie cu ulei de peste si calciu) au avut pierdere osoasa mai scazuta si chiar au avut o crestere a densitatii oaselor.


Dezechilibre hormonale - Previne si regleaza dezechilibrele hormonale la barbati si femei. Are efect pozitiv asupra sintezei si actiunii hormonilor sexuali, echilibreaza raportul estrogen/progesteron, regleaza ciclurile menstruale, blocheaza prostaglandinele pro-inflamatoare care produc crampele menstruale, reduce inflamatia si durerea la nivelul sanilor (in mastalgia ciclica), congestiile pelvine, retentia hidrica (edeme), iritabilitatea si depresia.

Se pare ca o deficienta de acid gamma-linolenic (GLA) cauzeaza sensibilitate anormala la hormonul prolactina, care conduce la simptomele sindromului premenstrual (SPM).

Uleiul de luminita este eficient in: sindrom premenstrual, dismenoree, cicluri menstruale dureroase, endometrioza, mastoza fibrochistica (micsoreaza numarul si marimea fibroamelor si chisturilor uterine), disfunctia organelor sexuale, frigiditate (femei), impotenta (barbati), sterilitate, incetinirea dezvoltarii sexuale (adolescenti). In menopauza calmeaza bufeurile, iritabilitatea, asigura femeilor un confort sporit.

Tratamentul sindromului premenstrual - Scade tensiunea mamara premenstruala precum si simptomele digestive aparute (balonari si dureri abdominale).

Un studiu efectuat pe 70 de femei din Marea Britanie a demonstrat ca prin administrarea zilnica a 6 capsule de ulei de Primula in trei prize, 67% dintre ele au scapat total de simptomele neplacute. 22% au inregistrat ameliorari considerabile, in timp ce la 11% nu s-a remarcat nici un efect.

Amelioreaza durerile reumatismale - Cercetatorii de la Universitatea din Glasgow au realizat un studiu privind efectele uleiului de primula in cazul artritei reumatoide. Efectele pozitive au aparut la 2-4 luni de la debutul tratamentului.

Combate bronsita - Uleiul de luminita de seara are efecte bune in caz de bronsita, in special cand se asociaza cu uleiul de cimbru sau fenicul.

Boli cardiovasculare - GLA ajuta la normalizarea tensiunii arteriale, previne agregarea plachetara si formarea trombilor vasculari, are efect vasodilatator, scade colesterolul si trigliceridele, reduce durerile toracice in angina pectorala.

Uleiul din luminita de seara este eficient in ateroscleroza, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, cardiopatia ischemica, angina pectorala, infarct miocardic (prevenire si recuperare).

Amelioreaza starile depressive la alcoolici - Acest efect se obtine prin deblocarea transformarii acidului alfa-linoleic in acid gama-linolenic, (PGE1), transformare inhibata de alcool si generatoare de depresii psihice.

Luminita Noptii ( Oenothera biennis ) - partea I

Luminita noptii galbena

Denumiri populare: Luminita noptii, Luminita de seara, Luminita de noapte, Primula de seara

In farmacii gasim uleiul extras din semintele acestei plante sub forma de capsule cu denumirea Evening Primrose sau Enotera.

Planta apartine genului Oenothera, care cuprinde aproximativ 125 de specii dintre care Oenothera biensis, Oenothera caespitosa, Oenothera deltoides.

Cercetari recente au aratat ca mai multe specii de Oenothera au un continut ridicat de acid gama-linolenic dar principala specie care se cultiva este Oenothera biennis.

Raspandita in America de Nord si Canada a fost adusa in Europa de mai bine de doua sute de ani.
Azi se cultiva in Anglia si in alte tari europene, pentru seminte din care, prin presare la rece, se obtine un ulei cu o compozitie deosebit de valoroasa, cu multiple calitati.

Luminita noptii rosie

Luminita Noptii este o planta bienala, cu flori galbene, albe, roz, mai rar rosii, de 2,5-5 cm diametru, sunt solitare, cu patru petale, care infloresc din iunie pana octombrie, numai la lasarea serii.

Sunt in general hermafrodite si infloresc ca un spic din mai pana in iulie.

Cu cat este mai intuneric afara, cu atat floarea iese mai mult in evidenta, stralucind mai puternic. Dimineata, florile se ofilesc, urmand ca la apus sa infloreasca alte serii de flori.

Sunt dotate cu un "ghid de nectar" luminos, invizibil la lumina zilei, dar vizibil la lumina ultravioleta care ajuta polenizatorii sa o gaseasca.

Una din caracteristicile florilor este stigmatul cu patru ramificatii in forma de X. Polenizarea o face Lepidoptera (molia) si albina. Fructul este o capsula tetraloculara de 2-4 cm lungime si 4-6 mm grosime, care contine numeroase seminte. Semintele se coc la sfarsitul verii sau toamna.

Luminita noptii alba

Radacinile tinere pot fi consumate ca leguma (are gust piperat), iar lastarii pot fi folositi la salata.

Toata planta poate fi folosita la prepararea unei infuzii cu proprietati astringente si sedative, cu efecte pozitive in astm, afectiuni gastro-intestinale si calmant in tuse convulsiva.

Planta a fost introdusa oficial in Europa in 1614 si s-a raspandit cu rapiditate, fiind denumita "regele leacurilor" tocmai datorita acestor puteri vindecatoare.

Indienii americani o utilizau in tratamentul bolilor dermatologice, al plagilor, al astmului si al virozelor. Cunoscuta in Anglia inca din secolul al XVII-lea, primeste ulterior denumirea de “leacul bun la toate”.

Semintele mature contin 7-10% acid gamma-linolenic, un rar acid gras esential folosit in industria farmaceutica.
Acest ulei ajuta in combaterea sindromului pre-menstrual si este benefic pentru ten.

Uleiul de primula de seara este unul din rarele uleiuri ce contin acidul gamma linoleic, care are proprietatea de a reconstrui membrana celulara.

Bogat in vitamina E, uleiul de primula de seara protejeaza pielea de factorii externi, tonifiaza si reda stralucirea si frumusetea parului si a unghiilor. Uleiul mai contine: potasiu, magneziu si acizi grasi esentiali (acid alfa-linoleic si acid gamma-linolenic).

Secretul terapeutic al uleiului de Luminita Noptii consta in continutul sau important de acid gamma-linolenic (GLA), acid gras nesaturat din familia omega-6, foarte important in asigurarea productiei de eicosanoizi, clasa de substante cu actiune asemanatoare hormonilor, ce include si prostaglandinele si care regleaza o serie de functii somatice.

Luminita noptii roz

Uleiul eteric din luminita are efect antioxidant, neutralizeaza radicalii liberi si impiedica formarea acestora in organism, regenereaza celulele, incetineste procesul de imbatranire.

Mai este eficient in: procese inflamatorii, dezechilibre hormonale (sindrom premenstrual, dismenoree, cicluri menstruale dureroase, mastoza fribrochistica, endometrioza, frigiditate, menopauza,

hipotiroidie, hipertiroidie), artrita reumatoida, poliartrita reumatoida, guta, ateroscleroza, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, angina pectorala, infarct miocardic (prevenire);

eczema, dischinezie biliara, hepatita, ciroza hepatica, steatoza hepatica, boli renale, acnee, cuperoza, psoriazis, neuropatia diabetica, boli autoimune, alcoolism, functii cerebrale, depresii, iritabilitate, anxietate, ADHD (hiperactivitate, deficit de atentie la copii), osteoporoza etc.




ULEIUL DE LUMINITA NOPTII FOLOSIT IN UZ EXTERN

Eczeme, inflamatii cronice ale epidermei - Una din intrebuintarile majore ale uleiului de luminita noptii este tratarea eczemelor. Eczema este o afectiune alergica a pielii care apare atunci cand organismul are dificultati in transformarea grasimilor din alimente in GLA. Se face un masaj usor pe zonele afectate de 2-3 ori pe zi.



Acnee, cuperoza, psoriazis - Uleiul de luminita de seara mentine elasticitatea si troficitatea pielii, controleaza secretia de sebum de la nivelul epidermei, hidrateaza si previne uscaciunea pielii, regenereaza celulele, stimuleaza microcirculatia, reduce inflamatia, ajuta la pastrarea flexibilitatii si fermitatii pielii. Se ung cu ulei zonele afectate si se maseaza usor pana intra in piele.

Piele uscata, ridata, aspra, flasca si lipsita de tonus si elasticitate -   Favorizeaza regenerarea cutanata si mentine elasticitatea si fermitatea pielii redand tineretea epidermei. Uleiul se poate folosi singur sau in combinatie cu ulei de cocos si unt de cacao sau alte uleiuri ce se potrivesc cu pielea dvs.

Antirid si antioxidant - Impiedica imbatranirea precoce a tenului , restructureaza fibrele de colagen. Aplicarea regulata a uleiului de luminita de seara incetineste semnificativ procesul de imbatranire a tesutului cutanat, pielea fiind mai supla, tonifiata si hidratata.

Conturul ochilor - Uleiul este foarte bun pentru pielea sensibila din jurul ochilor, este excelent si sub machiaj si asigura hidratarea, vitalizarea si hranirea eficienta. Se poate utiliza in amestec cu ulei de susan alb si ulei de samburi de caise.

Unghii deteriorate, fragile, casante - Se face o baie de maini in ulei caldut de luminita serii, in care s-a adaugat putin suc de lamaie.

Par fragil, varfuri despicate - Se pun cateva picaturi pe degete, dupa care  masam usor parul de la radacina pana la varfuri. Putem incorpora uleiul de luminita de seara in balsamul de par.



ULEIUL DE LUMINITA NOPTII FOLOSIT IN UZ INTERN - Cititi mai mult >>


Atentie! - INTERN, nu este recomandat folosirea uleiului de Luminita Noptii ( Evening Primrose ) in timpul sarcinii sau alaptarii. Ingestia lui se poate uneori insoti de greata, indigestie, cefalee, modificarea consistentei scaunelor.
Efectele secundare sunt rare si includ episoade diareice si cefalee dar care apar cu aceeasi frecventa si la placebo.
Nu a fost evaluata siguranta administrarii in sarcina dar este aprobat ca sigur in 30 de tari.

ROSTOPASCA - popular se mai numeste iarbă de negi sau negelariță

Rostopasca (Chelidonium majus) 

Se foloseste in creme si unguente pentru ca este un bun cicatrizant si un antiinfecţios cu spectru larg: bacterii, fungi, protozoare, virusuri.


Alte denumiri: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele, iar in ruseste numita cistotel.

Descriere planta - rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna tarziu. Fiind foarte rezistenta la frig, uneori cand iernile sunt usoare o putem gasi inca verde.

Are frunze zimtate asemanatoare cu cele de stejar, iar din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa, folosita cu succes pentru diferite afectiuni ale pielii.

Principii active - planta este bogata in alcaloizi ca chelidonina și homochelidonina care au acțiune sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxează musculatura netedă a vaselor mari și au acțiune ușor stimulatoare asupra respirației.

Sanguinarina are acțiune excitantă asupra centrilor medulari iar descoperiri mai recente arata ca are efecte antitumorale.

Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine și a altor organe, avand acțiune antispastică de tipul papaverinei, avant o toxicitate mult mai redusa.

Cheleritrina din rostopasca ajuta la scaderea presiunii arteriale stimuland peristaltismul intestinal și contracțiile uterine.

Cel mai eficient este sucul de rostopasca care se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Sucul este portocaliu, extrem de activ terapeutic si are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. Se foloseste doar extern, intern avand un potential toxic mare.

Sucul de rostopască se recomanda in tratarea matretii, constipatiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopasca în vindecarea afectiunilor hepatice.

Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de piele si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plantă au și acțiune coleretic-colagogă (înlesnește secreția bilei), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecțiunile hepato-biliare, colecistopatii și în ciroza hepatică inițială.

Rostopasca este considerata un remediu natural in tratarea și vindecarea urmatoarelor afectiuni: renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, hepatită cronică, tuse. Rostopasca este cunoscută și pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul.




Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.


Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile.

Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic).

Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.

Cearcane inchise la culoare, vinete - se spala ochii cu infuzie de rostopasca. Se prepara din: 1 lingurita de planta maruntita peste care se toarna 100 gr apa clocotita. Se lasa la infuzat 1 - 1,5 ore, dupa care se strecoara si se fac spalaturi locale de 2-3 ori pe zi.

Tiroidita autoimuna, gusa nodulara - Planta intreaga de rostopasca ( trebuie sa fie proaspat culeasa ),  se spala bine si se toaca cat mai marunt dupa care o punem intr-o sticla inchisa la culoare. Se toarna deasupra vodca sau alcool de cereale maxim 45 grade. O lasam timp de 14 de zile agitand sticla din cand in cand, apoi o strecuram.

Tratament: pe stomacul gol, o dată pe zi (dimineaţa), se incepe cu doua picături la 50-70 ml de apa clocotita. In a doua zi se mai adauga 2 picaturi, pana cand se ajunge progresiv la 16 picaturi.
Se continua tratamentul cu cate 16 picaturi timp de o luna. Se face pauza 7-10 zile, dupa care se iau din nou cate 16 picaturi in fiecare zi, timp de o luna. Se poate continua pana la 1 an de zile.

Acest tratament ajuta si in probleme ale ficatului si vezicii biliare.




Unguent de rostopasca

Ingrediente: 50 gr ulei de masline, 100 gr ulei de cocos, 15 - 20 gr ceara de albine, 80 - 100 gr rostopasca proaspata taiata marunt

Intr-un vas emailat sau de yena se pun uleiurile, planta tocata marunt si ceara de albine. Se amesteca continuu cu o lingura de lemn, timp de 15 minute. Se ia vasul de pe foc si se lasa la racit pana a doua zi.

A doua zi incalzim usor continutul, pentru a putea strecura printr-un tifon, apoi o punem la pastrat in recipiente mate sau de culoare inchisa.  Se pastreaza la rece timp de 2- 3 luni.  Ceara de albine este un bun conservant.

Acest unguent poate fi folosit extern pentru a trata: furuncule, negi, taieturi, rani infectate, eczeme, tuberculoza pielii, psoriazis, pete de batranete, herpes, impetigo, verugi, piele crapata, cearcane, scabie, lupus.

Vin de Rostopasca

Ingrediente: 2 linguri cu pulbere din rostopasca, 1 litru de vin alb fierbinte.

Mod de preparare: se pune pulberea intr-un vas peste care se toarna vinul fierbinte. Compozitia se lasa la macerat o zi, cu vasul acoperit. Se strecoara si se toarna in sticle curate si inchise la culoare, dupa care se astupa ermetic.

Mod de administrare: cate 2-3 linguri, de trei ori pe zi, inaintea meselor principale.

Proprietati: antiseptic, mareste cantitatea de bila secretata, stimuleaza functia pancreatica si evacuarea bilei, anti-spasmolitic.



Atentie ! - Rostopasca in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala.

Planta uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in administrarea sa. Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina.

Este listata ca substanta narcotica si otravitoare, in doze mari provoaca convulsii, paralizie temporara, tulburari cardiace.

Preparare - Tincturi, esente, unguente si alifii, vinuri si siropuri medicinale

Cum folosim in terapia naturista plantele, legumele, fructele si tot ce ne ofera natura pentru a ne pastra sanatatea, a ne infrumuseta sau pentru a ne trata de bolile care suferim.

Esente si tincturi

Esenta sau tinctura se obţine prin introducerea unor părţi ale plantelor tocate cat mai marunt (radacini, tulpini, flori, frunze ),  proaspăt culese în alcool rafinat de 38-40 de grade. De obicei se folosesc frunzele, florile, sau fructele respectivelor plante.

Sticla în care au fost introduse plantele şi alcoolul se păstrează circa două săptămâni la loc luminos şi călduros, după care tinctura poate fi folosită în doze mici, zilnice de 4-15 picături, luate fie pe zahăr, fie picurate în ceai sau in unele retete se amesteca cu glicerina, seu sau ulei de masline.

Vinul medicinal

Se obtine lăsând 40-50 de grame de plante maruntite intr-un litru de vin alb, timp de 8-10 zile, dupa care se filtrează si daca se doreste se poate si indulci.

O reteta de vin medicinal deosebit de bun pentru tratarea bolnavilor cardiaci este acela pe baza de patrunjel.

Se ia un litru de vin alb, două linguri de oţet de vin, sau de mere, se incalzeste putin si se adaugă 10-12 tulpini de patrunjel. Se lasa pe foc timp de zece minute, până ce începe să facă spuma, fara insa a ajunge sa dea in clocot. Se strecoara, după care se adaugă 300 g de miere de albine.

Se pastreaza in sticlute mici inchise la culoare si se va lua, ca tratament doua, trei linguri pe zi.

Siropurile medicinale

Sunt soluţii apoase de extract de plantă îndulcit. Se face o infuzie, un decoct, sau un macerat de planta, din care facem siropul. In această solutie apoasa dizolvam zaharul, aproximativ 600 g la 350 ml.

O alta metoda de preparare: doi pumni plini de plante spalate se trec prin masina de tocat sau se toaca bine cu un cutit. Se adauga acestui terci de plante putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere.

 Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

Dizolvarea zahărului si a mierii se poate face si la rece, in acest caz timpul fiind mai lung ( depinde de reteta si plantele folosite ). Siropul facut pe foc trebuie strecurat cat este fierbinte, după care se toarna in sticlute de capacitate mica, iar la nevoie se ia cate o lingurita de sirop.

 Unguente sau alifii

In retetele din batrani unguentul se face din untură curata de porc, aproximativ 200-250 de grame, care se pune la incins pe foc intr-un vas, iar deasupra se presară unu, doi pumni de plantă, flori, frunze, sau tulpini, tăiate mărunt ( daca folositi o reteta in care cantitatea de planta este la gramaj, se respecta indicatiile ).

Când untura începe să facă spumă, se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă să stea până a doua zi, când amestecul se încălzeşte puţin, doar până ce devine fluid. Se strecoară apoi printr-o pânză curată, având grijă să se stoarcă foarte bine resturile de plante.

Preparatul astfel obţinut se păstrează în borcanele inchise la culoare si bine închise. Unguentul se foloseste extern si are o largă întrebuinţare în tratamentul mai multor boli sau pentru infrumusetarea corpului.

In alte retete se foloseste untul vegetal (unt de nuca, shea, cacao, avocado etc), atat pentru calitatile nutritive cat si pentru intarirea produsului. Eu folosesc Ghee ( unt clarefiat ), un produs traditional indian care este nemaipomenit in tratarea multor boli.

Pentru a iesi un unguent mai inchegat dar si pentru calitatile sale terapeutice,  se adauga ceara curata de albine. Ceara fiind si un bun conservant.

Daca doresti sa prepari supozitoare atunci adaugi mai multa ceara de albine, iar compozitia rezultata se toarna in forme mici speciale. Daca nu gasesti forme speciale pentru supozitoare, atunci toarna compozitia in tavite cu forme pentru gheata. Se baga la congelator pentru o ora sau doua pana se intaresc apoi se taie in bucati care se modeleaza cu mana.

Se ia fiecare supozitor si se ambaleaza in folie transparenta de bucatarie si se pastreaza in cutiute de carton la frigider. Supozitorul facut acasa nu trebuie sa depaseasca marimea celui pe care il gasiti in farmacii.

In retete se mai pot folosi ingrediente suplimentare: miere de albine, propolis, argila, vitamina E si A, uleiuri esentiale.

Uleiurile medicinale

Se prepară exact la fel ca şi esenţele, doar că alcoolul este înlocuit cu ulei. Uleiul folosit trebuie sa fie de calitate superioara, nerafinat din seminte (in, canepa, floarea soarelui, struguri), nuci si alune (migdale dulci, macademia, palmier), etc.

Cel mai utilizat ulei pentru infuzia plantelor medicinale este uleiul de masline “extra virgin” care este de cea mai buna calitate.

Uleiurile mai putin grase cum ar fi cele de migdale, seminte de struguri, seminte de piersica sunt folosite pentru uleiurile infuzate folosite in cosmetica si sunt minunate pentru masaj, creme, lotiuni.

Florile, sau frunzele plantei din care dorim sa ne preparăm un ulei medicinal se spala de praf se usuca cu un servet ( se lasa sa se usuce de surplusul de apa intr-un loc intunecos, ferit de soare ) apoi, se toaca mărunt.

Se introduc într-o sticlă inchisa la culoare, se toarnă deasupra ulei cât să la acopere, dupa care se lasa la macerat timp de doua, trei saptamani la loc luminos si calduros.

Dupa doua saptamani, strecoara uleiul printr-o panza, stoarce bine planta si pastreza intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc racoros si intunecat. Uleiul astfel obtinut se intrebuinteaza in aplicatii interne si externe.

HAMEI - denumit popular camalău, himel, mălugă sau tofolean

De la hamei se folosesc florile femele, care au forma unor mici conuri de culoare verde, cu un miros specific, usor amarui, dat de uleiurile volatile pe care le contin.

Hameiul este indicat pentru tratamentul acneei si seboreei tenului, alopecie ( caderea parului ), guta, abcese reci, cancere externe.

Actioneaza ca sedativ nervos major, diuretic cu eliminarea de acid uric, anafrodiziac, calmant al durerilor menstruale, astringent, activeaza circulatia sanguina, antitrichomonazic.

Compozitie chimica - conurile de hamei contin substante rezinoase amare (5-30%), in special acizi alfa-amari, taninuri condensate polifenolice, ulei esential pana la 1%, flavonoide, amino-acizi, substante estrogene, grasimi, saruri minerale etc.


Cosmetica, acnee - infuzie din 1 lingura de conuri la 100 ml apa, se aplica comprese de cate ori este nevoie.

Ingrijirea, intretinerea si infrumusetarea pielii - pentru ingrijirea pielii iarna, se recomanda ca imediat dupa baie sa se faca un masaj cu ulei de hamei, pe toate zonele expuse la frig si unde apare tendinta de uscare.

Uleiul protejeaza pielea de crapaturile si asprirea care apar la frig, o catifeleaza si ii pastreaza tonusul si elasticitatea.

Seboree, alopecie - infuzie din 100 g conuri uscate la 100 ml apă în clocot, aplicată sub formă de comprese pe scalp.

Se poate folosi si pe fata impotriva tenului gras acneic. Contra caderii parului, se  clateste parul dupa spalarea pe cap cu sampon, cu extractul pentru baie din hamei.

Trichomonoza vaginala - se fac spalaturi vaginale cu infuzie concentrata, 2 lingurite la 100 ml apa.

Tratarea blenoragiei - din florile si frunzele plantei se fac cataplasme impotriva durerilor.

Spalaturi vaginale contra durerilor - se recomanda ca infuzia sa se prepare din 8 g de planta la 100 ml apa clocotita. Se foloseste infuzia calduta.

Insomnie -  conuri tinute intr-un saculet de tifon in dreptul narilor pentru a adormi mai repede.

Nevrozele, excitatiile sexuale anormale, insomniile rebele - se face o perna din conuri de hamei sau flori de hamei adunate toamna se pun sub saltelele.


PREPARATE PE BAZA DE HAMEI

Tinctura din conuri de hamei - 10 g conuri în 100 ml alcool alimentar de 90°, se lasă la macerat timp de 7 zile, se strecoară si se toarna in sticlute mici inchise la culoare.

- 20 de linguri de pulbere si 500 ml de alcool de 50 de grade. Cele doua componente se amesteca si se lasa la macerat intr-un borcan bine inchis, intr-ul loc calduros, timp de doua saptamani. Dupa macerare, se filtreaza si se pastreaza in sticlute inchise la culoare.

Uleiul de hamei - se prepara din 15 linguri de pulbere si 500 ml de ulei de floarea soarelui sau de masline. Cele doua componente se amesteca si se lasa la macerat timp de doua saptamani. Dupa macerare, amestecul se filtreaza si se depoziteaza in sticle inchise la culoare.

Uleiul de hamei este pentru uz extern, folosit pentru combaterea nevralgiilor, a durerilor de cap sau pentru intretinerea si infrumusetarea pielii.

Infuzie din conuri de hamei - 10 g conuri la 100 ml apă clocotită, care se infuzează timp de 10-15 minute, se strecoară şi se fac spălături vaginale pentru combaterea protozoarului Trichomonas vaginalis.

Infuzia combinata de hamei - se prepara astfel: In 500 ml de apa se adauga doua-trei linguri de hamei maruntit si se lasa la macerat in jut de 8-10 ore, iar apoi amestecul se filtreaza. Planta rezultata din filtrare se pune la fiert in 500 ml de apa pentru cinci minute.

Dupa cele cinci minute, se lasa sa se raceasca iar apoi se filtreaza. Cele doua lichide rezultate din filtrari se amesteca si astfel se obtine infuzia de hamei.

Perna din conuri de hamei - intr-o fata de perna se pun conuri de hamei, dupa care aceasta se va aseza seara, langa nasul pacientului.

Pulberea de hamei - se prepara prin macinarea florilor de hamei. Dupa macinare aceste se pot pastra maxim doua saptamani (in sticle inchise ermetic) datorita uleiului volatil care se evapora repede.

Se administreaza cate o lingurita rasa de trei-patru ori pe zi, inainte de masa.

Baia terapeutica - se fac bai partiale cu un extract de hamei, obtinut astfel: 6 linguri de conulete se pun la macerat in 2 litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa-amiaza).

Preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti 2 litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza.

 In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), obtinandu-se aproximativ 4 litri de preparat, care se folosesc pentru bai.

DAFIN SAU LAUR ( Laurus Nobilis )

Este un arbust sau arbore de climat subtropical, originar din bazinul mediteraneean, unde este intalnit atat in stare spontana cat si cultivat.

A fost una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifica puterile psihice.

Frunzele de dafin, consumate în cantităţi mari, induc stări de transă şi tulburări mentale.

Carol cel Mare recomanda ca frunzele de laur să fie folosite drept medicamente şi condimente. Mulţi specialişti în ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprietăţi energizante pentru stomac şi rinichi. Mai mult decât atât, frunza de dafin era considerată un medicament contra ciumei.

Se făceau talismane cu frunze care aveau puterea să îndepărteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile religioase în special la romani.

Cu frunze verzi mai tot timpul anului, creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime.
Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3 ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.

Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei masline de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri eterice si substante grase.

Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida).

Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale.


SOLUL

In regiunile mediteraneene, dafinul creste spontan, insa este cultivat si artificial, in gradinile caselor si in plantatii.

Dafinul prefera solurile umede, nisipoase, dar si fertile, care dreneaza rapid. Substratul poate fi orice pamant de gradina, proaspat si cu o structura buna. Transplantarea se aplica foarte rar, la 4-5 ani.

Dafinul se dezvolta cel mai bine in locurile cu umbra partiala. Dupa plantare, este indicat ca, in fiecare primavara, sa pui un strat de resturi vegetale la baza arbustului, pentru eliminarea buruienilor si pentru a controla nivelul de umezeala.

PROPRIETATI

Foile de dafin sînt indicate în formele incipiente de bronşită, laringită, gripă şi astm. Scoarta si foile se prepara sub formă de loţiuni, pentru vindecarea arsurilor, rănilor şi tăieturilor. Dafinul are capacitatea de a apăra organismul şi de a acţiona împotriva oricărui pericol extern.

Indienii fumează coaja dafinului pentru a obţine o stare de calm. Prafurile din scoarţă, frunze şi fruct se inhaleaza pentru a curăţa plămînii şi sinusurile.

Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor.

Amestecate cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare. Pentru ca indepărtează insectele dăunătoare, se cultiva în mijlocul grădinii.



Folosit intern - pentru boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.

Folosit extern - frunzele si boabele vindeca sau amelioreaza ranile, nevralgiile dentare, infectii ale gurii, reumatismul. Se foloseste sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.


DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN

Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa).

Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu puţin praf de Scorţişoară.

Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de 15 minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.

Se mai poate înghiti câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.

Laringită - se înghite câte 1 linguriţă de ulei după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.


Răceli - ceai cald din frunze în care se va pune suc de lămâie stors proaspăt şi eventual îndulcit cu miere polifloră după gust dacă nu aveţi contra indicaţii.

Spasme -le calmează un ceai slab, sau extern aplicat compresă cu ceai cald, sau chiar intern se va lua ulei câte 1 linguriţă de ulei la nevoie.

Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.

Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuişoare. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.

Anorexie - se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.

Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă. Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de Talpa gâştei.

Fermentaţii digestive - un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută. Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor. Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.

Gastralgii - decoct din frunze de dafin în care se va pune si 1 lingurita decuişoare, sau se poate lua intern câte 1 linguriţă de ulei de dafin în cazul durerilor.

Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin în 500 ml de apă şi se fierb la foc mic timp de 15 minute. Lichidul, împreună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă 2 ore, după care se împarte în 3 porţii egale, care ajung pentru 3 zile.

O porţie se consumă de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie internă. După o săptămînă de pauză, se beau celelalte 2 porţii, pe parcursul a 2 zile. În zilele de tratament se respectă dieta vegetariană.
Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.

Gută - extern ulei de dafin care este un bun calmant şi intern se poate lua în cură de 30 de zile câte 2 linguriţe de ulei. Una dimineaţa şi una seara, ajutând la eliminarea din organism a acidului uric.

Infecţiile gurii - se ţine ulei de dafin în bură şi se clăteşte bine gura cu acest ulei după fiecare masă, până la trecerea afecţiunii. După aceasta uleiul se aruncă, nu se înghite.

Infecţii intestinale - se consumă după fiecare masă câte 1 linguriţă de ulei de dafin ajutând la distrugerea germenilor patogeni şi la calmarea durerilor.

Intoxicaţii - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.

Otrăviri - se bea ulei de dafin câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi şi suplimentar se ia cărbune medicinal. În funcţie de natura otrăvii se va folosi şi un antidot specific. - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită.

Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.


DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN 

Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.

Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe foc.se adauga o mana de musetel,o mana de menta si o mana de foi de dafin. Cand ceaiul e putin caldut se pune un farf de lingura de bicarbonat de sodiu si se spala zonele afectate cu varice

Dereglarea circulatiei sanguine - provoaca amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. Se prepara un unguent dintr-un pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest unguent.

Rani care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate şi fierte in ulei . Se unge rana de mai multe ori pe zi.

Nevralgii - se aplică la locul durerii o compresă îmbibată cu ulei cald de dafin sau se face o compresă cu decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune şi câteva cuişoare care conţin anestezină.

Paralizii - se fac frecţii alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz în care este mult mai eficient.

Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si adaugate intr-o sticla, umezite cu alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6 saptamani se strecoara.

Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi uleiul.
Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.

Reumatism cronic- se foloseşte sub formă de ceai sau alifii, aplicate extern.

Artroza, spondiloza -  se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze macinate de dafin in apa rece 24 de ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc. Se pun la fiert în „bainmarie“ 4 ore. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece.

Transpiraţia excesivă la palme şi picioare- se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de apă. Lăsaţi să se răcească şi când preparatul este călduţ, înmuiaţi-vă tălpile sau palmele pentru câteva minute. Tratamentul se repetă o dată pe zi în special vara.

Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.




Moduri de preparare a frunzelor si fructelor

Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline. Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea. Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare. Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere.

Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece. Se poate folosi la: gută(dureri), nevralgii, răceli, reumatism.

Atentie! - Uleiul de dafin se poate folosi numai după ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se unge pe mana unde pielea este mai sensibila. Dacă apare o pată roşie atunci nu este recomandat sa folosesti acest ulei.

Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se lasă 24 ore în 200 g untură proaspătă de porc nesărată. Se încălzeşte apoi pentru a se topi şi se strecoară. Cu aceast unguient se poate unge extern în cazul paraliziei sau al durerilor reumatismale.

Bere din foi de dafin - reteta pentru 10 litri

Ingrediente:
- 100g frunze uscate de dafin sau scoarta de dafin pisate (scoarta se gaseste la magazinele de naturiste)
- 50g hamei
- 1kg zahar brun
- un sfert de cub drojdie de bere.

Se pune la fiert apa in care s-a adaugat dafinul (scoarta sau frunzele uscate). Cand incepe sa fiarba apa se da la foc potrivit pentru a fierbe constant o ora. Se adauga hameiul.

Dupa o ora se opreste focul si se lasa la racit. Se adauga zaharul brun si se mesteca pana la dizolvarea acestuia. Zaharul brun va da culoare berii, dar si un gust de caramel, alaturi de aroma de dafin si taria hameiului.

Cand zaharul s-a dizolvat si mustul de bere are temperatura cam de 20 grade C (bautura este calaie) se strecoara lichidul. Apoi, se adauga drojdia de bere. Se amesteca bine si se pune in sticle (de preferinta de plastic de 2 litri)

Sticlele, inchise bine se lasa la racoare sa fermenteze o zi-doua. Cand observati ca sticlele sunt tari din cauza presiunii din interior, puteti sa puneti pe rand cate o sticla la rece pentru consum.

Atentie! Cand desfaceti berea, daca a fermentat prea mult puteti avea experienta unui spumant foarte agitat. De aceea este recomandat ca deschiderea dopului sa se faca treptat, lasand sa iasa cate putin dioxidul de carbon.


Efecte adverse ale dafinului - frunzele se folosesc in cantitate mica atat cat este indicat in reteta, deoarece utilizate in cantitati incorecte pot da senzatie de voma.

Exista persoane care nu suporta ( tot din cauza efectului sau vomitiv ) nici cantitati mici de dafin, in cazul lor mancarea va fi pregatita fara dafin.